Într-o perioadă în care tradițiile satului românesc riscă să se piardă, Oltenia își redescoperă una dintre cele mai autentice forme de patrimoniu gastronomic: pâinea coaptă la țest.
Consiliul Județean Dolj a lansat proiectul cultural multianual „Cultura țestului în Oltenia”, o inițiativă prin care se urmărește documentarea, protejarea și transmiterea către generațiile viitoare a tehnicilor tradiționale legate de realizarea și folosirea țestului pentru coacerea pâinii.
Demersul nu se limitează însă la conservarea unei metode tradiționale de preparare a pâinii. În spatele țestului se află o întreagă cultură rurală: cunoștințe transmise din familie în familie, tehnici de lucru, ritualuri, obiceiuri, ingrediente și, mai ales, o anumită relație a oamenilor cu gospodăria și cu hrana.
Pentru generațiile de odinioară, pâinea făcută în casă și coaptă la țest era parte din viața de zi cu zi. Țestul era pregătit, focul era așezat cu grijă, iar pâinea era coaptă într-un mod care oferea produsului o aromă și o textură greu de reprodus prin metodele moderne.
Astăzi, aceste cunoștințe mai sunt păstrate în anumite comunități din Oltenia, iar proiectul își propune tocmai să le identifice și să le documenteze înainte ca ele să dispară.
Prima etapă a demersului este înscrierea culturii țestului în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial, etapă necesară înaintea unei eventuale candidaturi pentru recunoașterea UNESCO.
O echipă multidisciplinară formată din muzeografi, cercetători și etnografi desfășoară cercetări de teren în localități din Dolj și din celelalte zone ale Olteniei unde tradiția țestului încă este vie.
Sunt realizate interviuri cu oameni care cunosc și practică meșteșugul, sunt făcute înregistrări video și fotografice și este colectată documentația necesară pentru constituirea dosarului de patrimoniu.
Poate că, la prima vedere, țestul pare doar un obiect vechi din gospodăria țărănească.
În realitate, el spune o poveste despre comunitate, familie și continuitate.
Fiecare țest poartă cu el o parte din experiența celor care l-au făcut și l-au folosit. Iar fiecare pâine coaptă astfel reprezintă o legătură între generațiile care au trăit în jurul vetrei și generațiile de astăzi.
Tocmai această dimensiune identitară face ca proiectul să depășească zona gastronomiei tradiționale și să intre în sfera patrimoniului cultural imaterial.
Proiectul „Cultura țestului în Oltenia” include și activități dedicate revitalizării și promovării acestei tradiții.
Sunt prevăzute demonstrații culinare, ateliere practice, școli de vară, conferințe, concursuri tematice și expoziții itinerante.
Un rol important îl au și tinerii. Pentru ca o tradiție să supraviețuiască, nu este suficient să fie prezentată într-un muzeu. Ea trebuie cunoscută, înțeleasă și, acolo unde este posibil, practicată.
De aceea, apropierea dintre școală, comunitățile rurale, muzeografi și specialiști în patrimoniu poate deveni una dintre cele mai importante componente ale acestui proiect.
Inițiativa privind cultura țestului se înscrie într-un efort mai amplu de valorificare a patrimoniului cultural oltenesc.
Regiunea are deja elemente de patrimoniu recunoscute la nivel internațional, iar autoritățile locale susțin și alte demersuri pentru promovarea valorilor tradiționale ale Olteniei.
În acest context, țestul și pâinea coaptă la țest pot deveni nu doar simboluri ale gospodăriei tradiționale, ci și ambasadori ai culturii rurale românești.
Drumul către UNESCO este unul lung și presupune documentare, cercetare, conservare și implicarea comunităților care păstrează această tradiție.
Dar, înainte de orice recunoaștere internațională, există o misiune poate și mai importantă: să nu lăsăm să dispară ceea ce încă mai poate fi găsit în satele Olteniei.
Pentru că patrimoniul nu înseamnă doar monumente și obiecte vechi.
Uneori, patrimoniul înseamnă o bucată de aluat, un foc bine făcut, un țest așezat peste pâine și mâinile unui om care încă știe cum se face.
Iar cât timp aceste mâini încă mai lucrează, tradiția poate fi salvată.
Articol preluat de la AGROEXPERTTV, de Simona Man.