🔴 ANSVSA,UN SISTEM BOLNAV CU O MARJĂ DE EROARE DE (21,7%): 7.003 DE ANIMALE „DISPĂRUTE”,DIN EVIDENȚE . UNDE A FOST AUTORITATEA PÂNĂ ACUM?

7.003 de animale diferență între evidențele oficiale și ceea ce inspectorii au găsit efectiv în exploatațiile din Tulcea, sute de animale fără identificare corespunzătoare, crotalii diferite, animale care figurau în sistem ca sacrificate, moarte sau exportate, exploatații cu coduri multiple la aceeași locație și efective importante de oi-mame fără miei înregistrați. Acestea sunt constatările prezentate de ANSVSA după prima etapă a controalelor din județul Tulcea, însă dincolo de cifrele spectaculoase există o întrebare mult mai gravă decât orice neconformitate descoperită în teren: cum a fost posibil să se ajungă aici?Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor anunță că a mobilizat peste 100 de medici veterinari, împreună cu Poliția și Jandarmeria, pentru a verifica realitatea din ferme și concordanța acesteia cu datele din Baza Națională de Date, iar rezultatele sunt prezentate drept o dovadă că sistemul trebuie curățat și verificat la nivel național. Numai că această explicație nu poate fi suficientă, pentru că Baza Națională de Date nu este un sistem paralel cu autoritatea sanitar-veterinară, iar identificarea, înregistrarea, mișcarea și trasabilitatea animalelor nu sunt responsabilitatea exclusivă a crescătorului, ci fac parte dintr-un mecanism instituțional pentru care există reguli, proceduri, medici veterinari, direcții județene, controale și, nu în ultimul rând, o autoritate națională care trebuie să asigure funcționarea întregului sistem.Dacă în Tulcea există 32.239 de animale înregistrate în evidențele oficiale, iar în teren sunt găsite 25.236, diferența de 7.003 capete, reprezentând aproximativ 21,7% din efectivul verificat, nu poate fi tratată doar ca o problemă descoperită acum la crescători, mai ales în condițiile în care unele dintre neconformități sunt de o asemenea natură încât ar fi trebuit să genereze semnale de alarmă cu mult înainte ca o boală să apară și să pună presiune pe întregul sector.Mai grav este că ANSVSA spune că a găsit animale care existau fizic în exploatații, dar în baza de date figurau ca fiind deja sacrificate în abator, sacrificate tradițional, moarte sau chiar exportate, precum și animale aflate într-o anumită locație, dar înregistrate în exploatații din alte județe. Într-un sistem sanitar-veterinar funcțional, asemenea discrepanțe nu ar trebui să fie descoperite în principal atunci când autoritatea intră în forță într-un județ lovit de un focar, ci ar trebui prevenite prin verificări periodice, controale bazate pe risc, corelarea datelor și monitorizarea permanentă a mișcărilor de animale.Aici apare problema fundamentală a managementului ANSVSA.Dacă astăzi autoritatea poate identifica într-un singur județ mii de animale care nu corespund evidențelor, întrebarea firească este de ce aceste diferențe nu au fost identificate mai devreme.Unde au fost controalele de rutină? Unde au fost verificările prin sondaj? Unde a fost analiza de risc a exploatațiilor? Unde au fost controalele asupra centrelor de colectare? Unde au fost verificările privind animalele care figurau în sistem ca ieșite din exploatație? Unde a fost monitorizarea exploatațiilor cu efective mari de femele matcă în care, potrivit constatărilor actuale, nu apăreau miei identificați și înregistrați? Și, mai ales, dacă aceste probleme sunt suficient de grave încât ANSVSA să dispună acum extinderea verificărilor în toate județele, de ce a fost nevoie să apară focare de variolă ovină și caprină pentru ca sistemul să fie verificat în profunzime?Nu este suficient ca ANSVSA să spună că „nu ne putem baza doar pe ce scrie în sistem”. Tocmai aceasta este problema: cine trebuia să se asigure că ceea ce scrie în sistem corespunde realității?Crescătorul de animale are obligații clare și trebuie să răspundă atunci când nu respectă legea, însă responsabilitatea instituțională nu poate fi transferată în totalitate către fermier ori de câte ori un control descoperă că sistemul nu reflectă realitatea. Dacă un animal poate ajunge să fie înregistrat ca mort, sacrificat sau exportat, în timp ce el se află în continuare într-o exploatație, atunci nu avem doar o problemă de disciplină a crescătorului, ci avem o problemă de control, verificare, trasabilitate și management al informației.Mai ales într-o perioadă în care România se confruntă cu focare de boli grave la ovine și caprine, iar crescătorii suportă restricții de mișcare, pierderi economice, blocaje comerciale și o presiune uriașă asupra fermelor, descoperirea acestor deficiențe pune sub semnul întrebării capacitatea sistemului de a interveni rapid și de a identifica exact traseul unui animal.Pentru un sector zootehnic în care fiecare animal contează, trasabilitatea nu este o chestiune birocratică, ci este infrastructura de securitate sanitar-veterinară a întregii exploatații naționale.Dacă nu se știe cu exactitate câte animale există, unde se află, cine le deține, de unde provin și unde au fost mutate, atunci orice strategie de combatere a unei boli devine vulnerabilă. Iar atunci când aceste vulnerabilități sunt descoperite în plină criză epidemiologică, întrebarea nu mai este doar cine a greșit, ci și cine trebuia să prevină greșeala.Este de înțeles ca ANSVSA să aplice sancțiuni acolo unde constată încălcări ale legislației. Este de asemenea necesar ca animalele să fie identificate corect, mișcările să fie declarate și baza de date să fie actualizată. Dar o autoritate performantă nu trebuie să fie doar instituția care constată neregulile după izbucnirea crizei, ci instituția care le previne înainte ca acestea să devină un risc epidemiologic și economic pentru întreaga țară.Faptul că ANSVSA anunță acum extinderea controalelor la nivel național poate fi un pas necesar și chiar obligatoriu, însă el trebuie să fie însoțit de o evaluare serioasă a modului în care s-a ajuns la această situație. România nu are nevoie doar de o listă de amenzi și de noi controale, ci de răspunsuri clare privind funcționarea sistemului de identificare și trasabilitate, responsabilitățile fiecărui nivel instituțional și modul în care datele din teren au fost validate până acum.Pentru că, în final, problema nu este doar că în Tulcea s-au găsit 7.003 de animale în plus sau în minus față de evidențele oficiale.Problema este că cineva trebuia să știe aceste lucruri înainte ca inspectorii să intre în ferme.Iar dacă ANSVSA descoperă abia acum amploarea acestor neconcordanțe, în mijlocul unei crize sanitar-veterinare care afectează crescătorii și pune România într-o poziție dificilă în fața partenerilor europeni, atunci întrebarea care trebuie adresată conducerii instituției este una simplă și legitimă:ANSVSA unde a fost până acum?Pentru că fermierului i se cere să respecte legea, să identifice animalul, să declare mișcarea, să respecte biosecuritatea și să suporte consecințele atunci când greșește.Dar aceeași rigoare trebuie să existe și în instituțiile statului.Un sistem sanitar-veterinar credibil nu se construiește prin controale spectaculoase după izbucnirea crizei, ci prin prevenție, verificare permanentă, date corecte și responsabilitate managerială.Iar ceea ce s-a descoperit în Tulcea ar trebui să fie mai mult decât un bilanț de control: ar trebui să fie momentul în care ANSVSA își face propriul control și răspunde public la întrebarea care preocupă tot mai mult sectorul zootehnic — cum a fost posibil ca asemenea diferențe să existe atât de mult timp fără ca sistemul să le detecteze?SIMONA MAN#ANSVSA #Tulcea #SanatateVeterinara #Zootehnie #Ovine #Caprine #VariolaOvina #PestaMicilorRumegatoare #Trasabilitate #IdentificareaAnimalelor #AgriculturaRomaneasca #CrescatoriRomani #FermieriRomani #ZootehniaRomaneasca #CrizaSanitarVeterinara #Responsabilitate #Management #Control #SigurantaAlimentara #AGROEXPERT #AGROEXPERTTV #RomaniaRurala #FermeRomanesti #ProducatoriRomani