De la șpaga de 50.000 de euro de la Tulcea la „oile înviate” din Timiș. ANSVSA și sistemul național de identificare a animalelor, sub lupa unei investigații jurnalistice

Investigație AGROEXPERT | România are o problemă care depășește cu mult criza sanitar-veterinară. Dacă INFORMATIILE aflate în atenția noastră se confirmă, vorbim despre o posibilă breșă majoră în sistemul de trasabilitate a animalelor, despre vulnerabilități care pot afecta despăgubirile acordate din bani publici, controlul epidemiologic și, în ultimă instanță, încrederea în siguranța lanțului alimentar.România agricolă este obișnuită cu crize. Fermierii au învățat să lucreze cu seceta, cu prețurile volatile, cu importurile, cu blocajele comerciale și, în ultimii ani, cu epidemii care au pus la pământ efective întregi. Dar există un punct în care o criză sanitar-veterinară încetează să mai fie doar o problemă de boală și devine o problemă de credibilitate a statului. Iar acel punct este atins atunci când apar documente care pun sub semnul întrebării însăși identitatea animalelor pe care statul pretinde că le urmărește de la exploatație până la abator sau până la neutralizare.Aici se află miza reală a investigației pe care AGROEXPERT o aduce în atenția opiniei publice: nu doar existența unor posibile nereguli într-un județ sau într-un abator, ci capacitatea României de a demonstra, fără echivoc, că animalul care apare într-o bază de date este același animal care a existat fizic în fermă, care a fost transportat, sacrificat sau, în cazul unui focar, eliminat și neutralizat.Iar această întrebare devine cu atât mai apăsătoare cu cât sistemul sanitar-veterinar românesc are deja în spate un caz de corupție extrem de grav, documentat de Direcția Națională Anticorupție, în care fostul director executiv al DSVSA Tulcea, Mitică Tuchilă, a recunoscut, printr-un acord de recunoaștere a vinovăției, fapte de luare de mită în legătură cu plata despăgubirilor pentru animalele sacrificate în contextul pestei micilor rumegătoare. Potrivit DNA, acesta ar fi pretins suma de 50.000 de euro și ar fi primit două tranșe, de 25.000 și 11.000 de euro, procurorii constatând primirea celei de-a doua tranșe în cadrul unui flagrant. Cazul a ajuns ulterior în fața instanței, iar acordul de recunoaștere a vinovăției a fost admis.Această informație nu poate fi ignorată atunci când discutăm despre integritatea sistemului de despăgubiri și despre modul în care sunt gestionate evidențele animalelor sacrificate în focare. Nu înseamnă că orice neconcordanță din SNIIA este automat fraudă și nici că orice funcționar din sistem este suspect, dar demonstrează că riscul de corupție în jurul unor mecanisme financiare de milioane de lei nu este o invenție jurnalistică și nu poate fi tratat cu superioritate de administrația sanitar-veterinară.În acest context apare cazul care poate transforma un scandal administrativ într-o problemă națională. În documentele aflate la baza investigației este prezentată situația unor ovine care, potrivit evidențelor analizate, ar fi fost declarate moarte și neutralizate în urma unui focar din județul Tulcea, pentru ca ulterior animale cu aceleași identități să fie identificate vii într-o exploatație din județul Cluj. Sunt menționate 75 de ovine, iar dacă această informație va fi confirmată oficial, avem în față o anomalie care nu poate fi explicată prin simpla neglijență a unui crescător.Un animal poate fi identificat greșit, o crotalie poate fi introdusă eronat, un document poate conține o eroare, însă atunci când aceeași identitate apare în contexte biologic incompatibile, problema trebuie mutată de la fermă la întregul lanț de trasabilitate. Pentru că sistemul național de identificare nu există pentru a produce hârtii, ci pentru a permite statului să știe unde se află animalele, de unde provin, unde au fost transportate și care a fost soarta lor finală. Într-un focar de boală, această capacitate nu este un lux administrativ, ci una dintre principalele arme ale autorității veterinare.Dar ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare este cazul unei crotalii individuale, RO1641494892, prezentat în documentele analizate de AGROEXPERT. Potrivit informațiilor furnizate în cadrul investigației, animalul identificat prin această crotalie ar fi fost declarat infectat, ucis și neutralizat în județul Timiș la data de 14 iulie 2026. Zece zile mai târziu, la 24 iulie, aceeași identitate apare în evidențele prezentate ca fiind asociată unei operațiuni de abatorizare.Dacă aceste înregistrări sunt autentice și dacă ele se referă într-adevăr la aceeași identitate animală, avem în față o contradicție care nu poate fi trecută în categoria banalelor erori de operare. Un animal declarat mort și neutralizat nu poate fi transportat ulterior la un abator pentru sacrificare. Prin urmare, dacă documentele se confirmă, trebuie stabilit dacă în abator a ajuns un alt animal căruia i-a fost atribuită identitatea animalului mort sau dacă în sistem au fost introduse date care nu corespund realității fizice.Aceasta este, de fapt, vulnerabilitatea asupra căreia trebuie să se concentreze ancheta: posibilitatea ca identitatea unui animal să poată fi separată de animalul fizic și transferată unui alt exemplar. Dacă un asemenea mecanism ar fi existat și ar fi fost utilizat deliberat, consecințele ar fi mult mai grave decât o simplă fraudă documentară. Ar putea fi afectată trasabilitatea epidemiologică, ar putea fi distorsionată evidența animalelor sacrificate și neutralizate, iar în anumite situații ar putea apărea inclusiv consecințe financiare prin plata unor despăgubiri pentru animale a căror situație reală nu corespunde celei din documente.Într-un asemenea caz, verificarea trebuie să plece de la animalul fizic și să se întoarcă până la fiecare apăsare de tastă prin care identitatea lui a fost introdusă în sistem. Trebuie confruntate evidențele SNIIA cu documentele de mișcare, documentele de transport, registrele exploatațiilor, documentele de intrare în abator, formularele privind informațiile din lanțul alimentar, evidențele medicului veterinar oficial și toate datele electronice disponibile. Mai important decât orice declarație publică este să se stabilească cine a introdus informația, cine a validat-o, dacă au existat modificări ulterioare și dacă există o corespondență perfectă între animalul identificat electronic și animalul care a existat fizic în abator.Pentru că, în realitate, aici se află una dintre marile vulnerabilități ale unui sistem informatizat de trasabilitate: o crotalie nu este animalul, ci doar identitatea atribuită animalului. Dacă această identitate poate fi utilizată fraudulos, întregul sistem poate deveni vulnerabil. Un animal bolnav ar putea circula sub identitatea unuia sănătos, un animal provenit dintr-o zonă cu restricții ar putea apărea în documente ca provenind dintr-o zonă sigură, iar un animal declarat mort ar putea deveni, în acte, identitatea perfectă pentru un alt exemplar.De aceea, cazul din Timiș nu trebuie analizat separat de ceea ce s-a întâmplat în Tulcea. Nu afirmăm că cele două situații fac parte din aceeași rețea și nici nu putem stabili vinovății înaintea unei anchete judiciare, însă cronologia și natura suspiciunilor justifică o verificare serioasă, independentă și completă. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre un sector în care pierderile fermierilor sunt uriașe, iar despăgubirile suportate de la bugetul public se ridică la sume importante.În aceeași zonă de suspiciune intră și un document electronic prezentat în cadrul investigației, respectiv un e-mail atribuit directorului general Cristian Mortasivu și transmis la 26 iunie 2026 către structura ANSVSA din Timiș, având ca subiect „Suspiciuni / confirmări PPR”. Potrivit documentului prezentat, mesajul ar conține solicitarea de „blocare a oricărui demers documentar”, inclusiv notificări, convocări și planuri de măsuri, până la sosirea unei delegații de experți.Dacă documentul este autentic, conținutul său trebuie explicat fără echivoc. Într-o situație epidemiologică, orice întârziere în transmiterea și documentarea unei suspiciuni de boală poate avea consecințe asupra modului în care este controlat un focar și asupra măsurilor dispuse ulterior. Tocmai de aceea, nu este suficient să se spună că mesajul a fost scos din context sau că a existat o explicație administrativă. Trebuie prezentat contextul complet, trebuie stabilit ce a însemnat concret „blocarea” și trebuie verificat ce documente și notificări au fost afectate de această dispoziție.Aici se întâlnesc cele două fire ale acestei investigații: pe de o parte, problema identității animalelor și a trasabilității, iar pe de altă parte, problema modului în care autoritățile gestionează informația epidemiologică. Dacă una dintre verigile sistemului este compromisă, cealaltă devine automat vulnerabilă. O trasabilitate incorectă înseamnă că autoritatea nu mai poate reconstrui cu precizie traseul animalelor, iar o notificare întârziată sau incompletă înseamnă că autoritatea poate interveni asupra unei realități epidemiologice deja schimbate.Pentru fermierul român, consecințele sunt devastatoare. El este cel care suportă pierderea efectivului, restricțiile, imposibilitatea de a comercializa animalele și incertitudinea economică. El este cel căruia i se cere să respecte fiecare procedură și fiecare termen. Dar dacă sistemul construit pentru a controla aceste lucruri este el însuși vulnerabil, atunci statul trebuie să răspundă, nu să mute întreaga responsabilitate asupra crescătorului.Nu este suficient să trimiți zeci de specialiști într-un județ atunci când problema ridicată este una care privește însăși integritatea bazelor de date. O echipă de control poate verifica o fermă, un abator sau un transport, dar un sistem de trasabilitate trebuie verificat de la nivelul infrastructurii sale informatice până la documentul fizic și animalul fizic. Dacă există suspiciunea că identitățile animalelor au fost manipulate, atunci trebuie analizate logurile sistemului, istoricul modificărilor, utilizatorii care au accesat baza de date și momentul exact în care fiecare înregistrare a fost creată sau modificată.Acolo se află adevărul.Nu în declarațiile politice și nici în conferințele de presă.Pentru că un sistem informatic lasă urme, iar o operațiune sanitar-veterinară serioasă lasă, la rândul ei, documente, semnături, înregistrări, transporturi, controale și dovezi fizice. Dacă toate aceste elemente se potrivesc, suspiciunea poate fi infirmată. Dacă nu se potrivesc, atunci autoritățile au obligația să afle de ce.Iar aici trebuie spus foarte clar: AGROEXPERT nu acuză în lipsa unei anchete și nu pronunță condamnări jurnalistice. AGROEXPERT cere ca documentele să fie verificate. Este o diferență fundamentală. Într-un stat de drept, prezumția de nevinovăție trebuie respectată, dar prezumția de integritate a unei instituții nu poate înlocui verificarea faptelor.Mai ales când în trecutul recent există deja un caz în care un șef județean al sistemului sanitar-veterinar a ajuns în fața procurorilor pentru mită în legătură cu despăgubirile acordate în urma sacrificării animalelor.De aceea, conducerea ANSVSA trebuie să accepte cea mai simplă soluție: transparența totală asupra cazurilor reclamate.Dacă crotalia RO1641494892 apare în evidențele menționate, să explice de ce. Dacă animalul a fost într-adevăr neutralizat la Timiș, să prezinte documentele care demonstrează acest lucru. Dacă aceeași identitate apare ulterior la abator, să explice cum a fost posibil. Dacă este o eroare de sistem, să fie identificat momentul producerii erorii și responsabilitatea tehnică. Dacă există un alt animal care a fost sacrificat sub aceeași identitate, să fie stabilit cum a ajuns acea identitate pe documentele sale.În același timp, documentul electronic atribuit conducerii ANSVSA trebuie verificat și explicat integral. Nu printr-o frază de comunicat, ci prin documentele care pot demonstra ce s-a întâmplat în realitate.Pentru că România nu mai are nevoie de încă un scandal în care instituțiile se apără între ele și fermierul rămâne singur în fața pierderilor. România are nevoie să știe dacă sistemul său de identificare a animalelor funcționează sau dacă, în spatele unor baze de date care arată impecabil pe ecran, există o realitate complet diferită în teren.În fond, acesta este testul suprem pentru orice sistem de trasabilitate: atunci când apare un focar, statul trebuie să poată spune cu precizie ce animal a fost acolo, de unde a venit, cu ce animale a intrat în contact, unde a fost transportat și ce s-a întâmplat cu el. Dacă nu poate face acest lucru, atunci toate statisticile epidemiologice, toate măsurile de restricție și toate mecanismele de despăgubire devin vulnerabile.Iar dacă, în urma verificărilor, se va dovedi că un animal declarat mort într-un focar din Timiș a apărut ulterior în documentele unui abator, România va trebui să își pună o întrebare mult mai profundă decât cea referitoare la un singur caz: cât de sigur este, de fapt, sistemul prin care statul identifică și urmărește animalele din această țară?Pentru că o oaie poate fi sacrificată, neutralizată și îngropată. Ceea ce nu poate fi acceptat este ca identitatea ei să continue să circule prin documente și baze de date ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Iar dacă acest lucru s-a întâmplat, fie și o singură dată, România trebuie să afle cine a făcut posibilă această imposibilitate.Pentru că problema nu mai este doar unde sunt oile. Problema este dacă mai putem avea încredere în ceea ce ne spune sistemul despre ele.NOTA AGROEXPERT: Informațiile privind cazurile din Timiș, crotalia RO1641494892, documentele comerciale și corespondența internă prezentate în această investigație trebuie verificate de autoritățile competente. Menționarea unor persoane sau societăți în contextul unor suspiciuni jurnalistice nu reprezintă stabilirea vinovăției acestora. AGROEXPERT solicită puncte de vedere tuturor instituțiilor și operatorilor vizați și va publica eventualele drepturi la replică transmise redacției.