DR-12: „Alte Sectoare”, lupul îmbrăcat în blană de oaie. Cine schimbă, în spatele ușilor închise, ceea ce a votat Comitetul de Monitorizare?

169 de milioane de euro pentru consolidarea fermelor. O componentă care ar trebui să fie pentru întreaga agricultură vegetală riscă să devină, în opinia fermierilor care au contestat grila, o competiție în care unii pornesc cu avantajul înscris chiar în regulament. Iar întrebarea care se ridică acum este una simplă: dacă reprezentanții sectorului au discutat și au votat o anumită arhitectură în Comitetul de Monitorizare, de ce forma care ajunge în teren arată atât de diferit?Să spunem lucrurilor pe nume.Intervenția DR-12 – „Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor cu vârsta de maximum 45 de ani” are o alocare de aproximativ 169,6 milioane de euro, iar în documentația publicată de AFIR finanțarea este împărțită în două componente: „Sector zootehnic” și „Alte sectoare”. Scopul oficial al intervenției este consolidarea exploatațiilor și creșterea competitivității acestora. (Afir⁠)Pe hârtie, totul pare echilibrat.În realitate, aici începe problema.„Alte sectoare” nu înseamnă neapărat „toată agricultura”Componenta zootehnică este relativ clară. Vorbim despre ferme de animale, păsări și albine, iar încadrarea se face în funcție de ponderea sectorului zootehnic în dimensiunea economică a exploatației. (Afir⁠)Pentru „Alte sectoare”, însă, vorbim despre exploatații în care culturile vegetale reprezintă componenta predominantă. Aici intră, teoretic, o categorie foarte largă de fermieri.Dar o categorie largă nu înseamnă automat și o competiție echitabilă.Grila de selecție introduce criterii precum terenul agricol aflat în proprietate, infrastructura și anumite condiții privind investițiile. Documentele publice confirmă existența acestor criterii și acordarea de punctaj pentru terenul deținut în proprietate. (Scribd⁠)Iar aici apare diferența dintre agricultura de pe hârtie și agricultura din teren.Un legumicultor poate avea o fermă compactă, teren în proprietate, spații de producție, utilități și sisteme de irigare aferente exploatației.Un cerealist lucrează, în foarte multe cazuri, pe terenuri arendate, dispersate în zeci de parcele și în mai multe localități. Producția este realizată la scară mare, iar infrastructura de irigații poate aparține sistemelor publice, nu exploatației.Pomicultorul și viticultorul au, la rândul lor, particularități care nu pot fi măsurate prin aceeași riglă cu o fermă legumicolă.Dacă o grilă avantajează structural un anumit tip de fermă, nu mai avem o competiție între sectoare. Avem o competiție în care unii concurenți pleacă din start cu mai multe puncte.Și aceasta este problema pe care fermierii spun că au semnalat-o.Consultarea publică: dialog real sau doar o formalitate?AFIR a pus DR-12 în consultare publică în martie 2026, oferind celor interesați posibilitatea de a transmite observații și propuneri. (Afir⁠)Exact aici apare întrebarea fundamentală.Ce se întâmplă cu observațiile venite din sector dacă ele sunt ignorate atunci când se redactează forma finală?Fermierii și organizațiile care au contestat modul de construcție a componentei „Alte sectoare” susțin că problema a fost semnalată în repetate rânduri, inclusiv prin propuneri concrete de reașezare a finanțării.Dacă această afirmație este corectă, atunci nu mai discutăm doar despre o grilă de punctaj.Discutăm despre credibilitatea procesului de consultare publică.Pentru că o consultare nu poate însemna doar: „v-am ascultat”.Consultarea trebuie să însemne că argumentele sunt analizate, că propunerile sunt evaluate și că există o explicație transparentă atunci când acestea sunt respinse.Altfel, consultarea riscă să devină o simplă bifă administrativă.Întrebarea grea: ce s-a votat și ce s-a aprobat?Aici trebuie să vină explicațiile instituțiilor.Dacă Comitetul de Monitorizare a discutat și a votat o anumită arhitectură a intervenției, fermierii au dreptul să știe exact ce variantă a fost pusă în discuție, ce propuneri au primit susținere și ce modificări au apărut ulterior.Pentru că nu poate exista o logică în care o structură este negociată și votată într-un cadru oficial, iar ulterior, în procesul administrativ de redactare și aprobare, să apară o soluție care schimbă substanțial echilibrul dintre sectoare.Dacă există o diferență între ceea ce s-a discutat și votat și ceea ce ajunge în documentul final, aceasta trebuie explicată public.Nu prin zvonuri.Nu prin surse anonime.Nu prin „așa s-a decis”.Ci prin documente.De aici vine și acuzația extrem de dură lansată de fermieri: „Alte sectoare” ar fi, în realitate, o componentă care favorizează puternic legumicultura, sub o denumire suficient de largă pentru a crea impresia că întreaga agricultură are acces egal.„Lupul îmbrăcat în blană de oaie”Să fim foarte clari: nimeni nu contestă nevoia de investiții în legumicultură.România are nevoie de legume românești. Are nevoie de depozite. Are nevoie de condiționare, sortare, ambalare, lanțuri scurte și infrastructură de comercializare.Dar dacă aceasta este prioritatea, atunci trebuie spusă deschis.Există inclusiv o intervenție distinctă, DR-16 – „Investiții în sectorul legume și/sau cartofi”, cu o alocare de peste 151 milioane de euro în 2026. (AGERPRES⁠)Așadar, întrebarea este legitimă:De ce ar trebui ca banii destinați unei componente largi de consolidare a exploatațiilor să fie structurați prin criterii care, potrivit fermierilor contestatari, avantajează disproporționat un anumit profil de exploatație?Dacă România consideră că depozitele de legume sunt o prioritate națională, atunci Guvernul poate găsi soluții și în alte instrumente de finanțare.Așa cum au fost găsite resurse pentru alte investiții strategice în agricultură și procesare.Nu trebuie luată o categorie de bani destinată unei competiții largi și transformată, indirect, într-un instrument pentru o singură direcție de dezvoltare.„Nu băgați plicul roz pe sub ușă!”Expresia apărută în mesajele celor care contestă această construcție este una extrem de dură: „nu băgați plicul roz pe sub ușă!”Nu o tratăm ca pe o acuzație factuală privind existența unor acte de corupție — pentru o asemenea acuzație sunt necesare probe și documente.Dar mesajul politic și administrativ din spatele acestei expresii este imposibil de ignorat:Fermieri cer ca deciziile privind 169 de milioane de euro să fie luate transparent, la vedere, conform regulilor aprobate și fără intervenții netransparente care să schimbe rezultatul unei consultări sau al unui vot.Iar aceasta este o cerere perfect legitimă.Soluția există și este simplăDacă problema este că două sectoare foarte diferite sunt obligate să concureze în aceeași categorie, soluția nu este complicată.Trei componente.Zootehnie.Legumicultură.Restul agriculturii vegetale.Alocări clare. Criterii adaptate fiecărui sector. Competiție reală între fermieri cu profiluri comparabile.Nu este nevoie ca legumicultorul să fie pus împotriva cerealistului.Nu este nevoie ca pomicultorul să concureze cu fermierul care lucrează mii de hectare de cereale.Și nu este nevoie ca un sector să câștige prin construcția regulamentului ceea ce ar trebui să câștige prin calitatea proiectului.Mingea este acum la Ministerul AgriculturiiPotrivit informațiilor aflate la dispoziția noastră, forma finală a intervenției urmează să fie asumată prin semnătura ministrului Agriculturii, Tánczos Barna.Tocmai de aceea, această semnătură capătă o importanță deosebită.Nu pentru că ministrul ar trebui să decidă în locul experților sau al Comitetului de Monitorizare.Ci pentru că, înainte de aprobarea finală, trebuie să existe răspunsuri clare la câteva întrebări:-Ce variantă a fost discutată și votată în Comitetul de Monitorizare?-Ce propuneri au fost formulate de organizațiile fermierilor?-Care dintre acestea au fost acceptate și care au fost respinse?-De ce?-Ce modificări au apărut între forma discutată și forma finală?Și, mai ales:–Cine își asumă faptul că o componentă intitulată „Alte sectoare” este percepută de o parte importantă a agriculturii ca fiind construită în jurul unui profil de fermă mult mai apropiat de legumicultură?Nu sunt banii nimănui. Sunt banii agriculturii românești.Cei 169,5 milioane de euro nu sunt bani ai unui minister, ai unui director sau ai unui consultant.Sunt fonduri europene destinate dezvoltării agriculturii.Iar principiul de bază trebuie să fie unul singur:banii trebuie să ajungă acolo unde proiectele sunt cele mai bune, nu acolo unde regulamentul a fost construit astfel încât anumite proiecte să pornească înaintea celorlalte.De aceea, solicităm AFIR și Ministerului Agriculturii să facă publică întreaga trasabilitate a deciziei: propunerile formulate în consultare, observațiile primite, forma discutată în Comitetul de Monitorizare, votul exprimat și modificările intervenite până la forma finală.Pentru că, dacă tot vorbim despre transparență, ușa trebuie deschisă.Nu doar pentru fermieri.Ci și pentru cei care gestionează banii europeni ai României.Iar dacă ceea ce s-a votat de fermieri, organizații și reprezentanți în Comitetul de Monitorizare nu mai seamănă cu ceea ce se află în fața ministrului pentru semnătură, atunci avem o problemă mult mai mare decât DR-12.Avem o problemă despre cine decide, de fapt, direcția banilor europeni destinați agriculturii românești.Și aceasta trebuie lămurită înainte de orice semnătură.Nu vă bateți joc de banii europeni.
Nu vă bateți joc de fermierii României.
Și nu transformați consultarea publică într-o simplă formalitate.informatii pe surse alternative…..SIIMONA MAN#DR12 #FonduriEuropene #AgriculturaRomâniei #AFIR #MADR #FermieriRomâni #FermieriiRomâniei #Transparență #BaniEuropeni #FonduriPentruAgricultură #AgriculturăRomânească #AgriculturaRomânească #Legumicultură #Cereale #Pomicultură #Viticultură #Zootehnie #DezvoltareRurală #PoliticiAgricole #InteresulFermierilor #ȘanseEgale #DeciziiCorecte #AgroExpertTV #AgroExpert