FEAV: STATUL NU POATE AȘTEPTA CA URSUL SĂ ATACE PENTRU A PROTEJA VIAȚA OMULUI

**Federația Asociațiilor Vânătorești cere o abordare echilibrată în problema ursului și critică solicitarea de reexaminare a legislației privind managementul speciei. **Avocatul FEAV, Radu Ghidău: prevenția trebuie să înceapă înainte ca riscul să se transforme într-o tragedie.Problema ursului brun a ajuns din nou în centrul unei dispute care depășește confruntarea dintre cei care susțin protecția strictă a speciei și cei care cer intervenții mai ferme. Într-un punct de vedere transmis în contextul solicitării de reexaminare a Propunerii legislative L43/2026, Federația Asociațiilor Vânătorești susține că discuția trebuie purtată, înainte de toate, în jurul unei obligații fundamentale a statului: protejarea vieții și integrității oamenilor.Poziția FEAV este susținută public și de avocatul Radu Ghidău, reprezentant al Federației în dezbaterile privind managementul ursului. Acesta a argumentat în repetate rânduri că procedurile administrative nu trebuie să întârzie intervenția atunci când există un risc real pentru oameni. Într-o declarație pentru TVR, Ghidău a susținut că, în cazul unui urs periculos, intervenția trebuie să poată fi făcută direct, fără ca autoritățile să fie blocate de proceduri administrative succesive.În documentul transmis acum, FEAV duce această idee mai departe și o fundamentează constituțional.Federația își construiește argumentația pornind de la articolul 22 din Constituție, care garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. În opinia FEAV, această garanție constituțională nu poate fi interpretată ca o obligație pasivă a statului, limitată la intervenția după producerea unui atac.Prevenția, susține Federația, înseamnă intervenția înainte ca riscul cunoscut să se transforme în tragedie.FEAV argumentează că autoritățile dispun deja de informații privind populația de urs, distribuția teritorială și zonele în care apar conflicte între oameni și animale. Sunt disponibile inclusiv date privind apelurile la 112, atacurile și pagubele produse de urși. În aceste condiții, susține organizația, statul nu poate ignora un risc pe care îl cunoaște și pe care îl poate localiza.„Intervenția după atac” nu este același lucru cu prevenția.FEAV face o distincție importantă între cele două niveluri. Dacă intervenția asupra unui exemplar este posibilă numai după ce acesta a devenit deja conflictual și periculos, prejudiciul poate fi produs înainte ca autoritățile să poată acționa. Pentru Federație, un asemenea mecanism nu reprezintă o politică autentic preventivă.OMUL ȘI URSUL NU TREBUIE PUȘI ÎN TABERE OPUSEUn alt argument important din documentul FEAV este că protejarea mediului și protejarea vieții umane nu reprezintă două obiective incompatibile.Federația invocă articolul 35 din Constituție, care consacră dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, și susține că articolele 22 și 35 trebuie interpretate împreună.În această perspectivă, conservarea ursului brun nu poate însemna automat menținerea unui număr cât mai mare de exemplare, indiferent de capacitatea habitatului, distribuția populației sau nivelul conflictelor cu comunitățile umane.FEAV susține că managementul controlat al populației poate face parte din conservarea speciei, atunci când urmărește menținerea unei populații viabile genetic și a unui raport sustenabil între urs, habitat și comunitățile umane.Este, de fapt, una dintre cele mai importante idei ale documentului: problema nu ar trebui formulată ca „urs sau om”, ci ca urs și om într-un sistem de management responsabil.Avocatul Radu Ghidău a susținut aceeași abordare și în declarații publice anterioare, insistând asupra necesității unui mecanism de management care să răspundă riscurilor reale generate de creșterea conflictelor dintre oameni și urși.CRITICA ADUSĂ SOLICITĂRII DE REEXAMINAREFEAV analizează punctual 42 de aspecte din solicitarea de reexaminare și contestă mai multe dintre argumentele formulate în aceasta.Federația critică, între altele, condiționarea intervenției de existența unui conflict anterior, considerând că această abordare ar elimina caracterul preventiv al măsurilor.De asemenea, documentul pune sub semnul întrebării transformarea măsurilor neletale într-o condiție obligatorie înaintea intervenției, argumentând că nu este demonstrat că acestea pot asigura, prin ele însele, controlul numeric al populației de urs.FEAV contestă și argumentele referitoare la protejarea exemplarelor dominante, la criteriile de selecție, la suprafețele din ariile protejate și la transferul cotelor, susținând că unele dintre criteriile propuse nu ar fi suficient de precise sau verificabile înaintea recoltării.859 DE EXEMPLARE PENTRU 2026 – ÎNTRE PREVENȚIE ȘI CONTROLUL POPULAȚIEIUn punct sensibil îl reprezintă nivelul de 859 de exemplare pentru anul 2026.FEAV susține că solicitarea de reanalizare nu demonstrează că acest nivel ar fi nesustenabil din punct de vedere biologic, ci invocă în principal timpul rămas pentru realizarea lui.Federația consideră, de asemenea, că simplul fapt că intervențiile s-ar concentra într-o perioadă mai scurtă nu demonstrează automat existența unui risc pentru conservarea populației. Aceeași logică este aplicată și nivelului propus pentru anul 2027.DIGITALIZAREA: INSTRUMENT DE CONTROL, NU CONDIȚIE PENTRU MANAGEMENTUn alt capitol important îl reprezintă propunerea unui sistem național de monitorizare în timp real.FEAV consideră că un registru electronic, identificarea individuală și coordonatele geografice pot reprezenta instrumente utile pentru trasabilitate și control, dar contestă ideea că absența unui asemenea sistem ar face imposibil managementul legal al populației.Federația susține că digitalizarea poate îmbunătăți administrarea sistemului, însă trebuie făcută diferența între un instrument administrativ util și o condiție care să blocheze aplicarea mecanismului de management.FEMELELE CU PUI – PROTECȚIE ȘI CRITERII APLICABILE ÎN TERENÎn ceea ce privește protecția femelelor însoțite de pui, FEAV susține că legislația conține deja o interdicție privind recoltarea acestora.Federația contestă însă ideea că dificultatea estimării exacte a vârstei puilor ar face imposibilă aplicarea regulii și susține că evaluarea tehnică și observația în teren pot constitui mecanisme de verificare.ÎNTREBAREA PE CARE NU O MAI PUTEM EVITADincolo de disputa juridică și tehnică, documentul FEAV ridică o întrebare politică și administrativă extrem de importantă:Cât de mult trebuie să aștepte statul înainte de a interveni într-o situație în care riscul pentru oameni este deja cunoscut?Federația susține că managementul ursului nu poate fi construit exclusiv în jurul protecției speciei, după cum nici protejarea vieții oamenilor nu trebuie folosită ca argument pentru eliminarea oricărei forme de conservare.În viziunea FEAV, soluția este managementul echilibrat: conservarea unei populații viabile, protejarea biodiversității și, în același timp, reducerea riscurilor pentru comunitățile umane.Iar aici se află, probabil, miza reală a întregii dezbateri.Președintele României nu este, în această ecuație, garantul ursului și nici adversarul ursului. Este garantul Constituției – iar Constituția protejează atât mediul, cât și viața și integritatea omului.Aceasta este concluzia de fond a poziției Federației Asociațiilor Vânătorești: un stat responsabil nu trebuie să aleagă între om și natură, ci trebuie să găsească mecanismul prin care cele două să poată coexista în echilibru.SIMONA MAN#FEAV #RaduGhidau #UrsulBrun #Ursul #ManagementulUrsului #ViataOmului #ProtectiaMediului #Prevenție #Biodiversitate #Siguranta #Romania #Legislație #Constituție #ConflictOmUrs #Fermieri #ComunitatiRurale #Agricultura #MediulRural