🔥 „NE-A AJUNS CUȚITUL LA OS!” OIERII AMENINȚĂ CU PROTESTE: „DACĂ NU APAR SOLUȚII, IEȘIM CU OILE ÎN STRADĂ!”

world2026-08-24 · 2 min read · 79 reads

Problema cea mai gravă este lipsa de încredere în autoritățile sanitar-veterinare(ANSVSA).

Ședință-maraton astazi la Ministerul Agriculturii. Fermierii contestă măsurile care transferă povara crizei asupra fermelor și cer soluții concrete pentru reluarea comerțului și a exporturilor.

Criza fără precedent din sectorul ovin și caprin a ajuns din nou, marți, pe masa Ministerului Agriculturii. Reprezentanții principalelor asociații și forme de reprezentare ale crescătorilor de ovine și caprine au participat la o ședință de lucru alături de vicepremierul și ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tánczos Barna, discuțiile concentrându-se asupra măsurilor necesare pentru combaterea pestei micilor rumegătoare (PMR) și a variolei ovine, dar și asupra deblocării activității economice a fermelor.

Întâlnirea vine după săptămâni de tensiuni și proteste ale crescătorilor, care reclamă pierderi importante provocate de restricțiile sanitare-veterinare și de blocarea piețelor. În ultimele luni, oierii au cerut în repetate rânduri soluții pentru reluarea exporturilor și au criticat dur modul în care autoritățile veterinare au gestionat criza.

Un proiect care i-a mulțumit la început, dar i-a nemulțumit pe parcurs

Potrivit informațiilor prezentate în cadrul întâlnirii, ministrul Tánczos Barna a venit cu un proiect de act normativ referitor la exploatațiile de creștere a ovinelor și caprinelor și la măsurile pentru combaterea PMR și a variolei ovine.

În prima fază, crescătorii au salutat apariția unor măsuri concrete. Problemele au apărut însă atunci când au fost analizate obligațiile care ar urma să revină fermierilor.

Una dintre cele mai controversate propuneri este cea privind instituirea, la nivelul exploatațiilor, a unor spații de carantină sau autoizolare pentru animalele care intră în fermă ori urmează să fie comercializate.

Pentru un sector în care numeroase exploatații au efective relativ reduse, o asemenea obligație poate însemna costuri suplimentare pentru amenajare, întreținere, monitorizare și biosecuritate.

Mai mult, fermierii se tem că o astfel de măsură poate deveni, în practică, încă o piedică în calea comercializării animalelor.

Carantina internă de 30 de zile pentru ovine și caprine a fost deja introdusă de autorități în cadrul măsurilor de control al riscului epidemiologic.

„Cine suportă costul acestei crize?”

Aceasta este una dintre întrebările fundamentale ale crescătorilor.

Fermierii spun că nu contestă necesitatea măsurilor de biosecuritate și de combatere a bolilor. Contestă însă faptul că, în forma actuală, o mare parte din costurile și restricțiile rezultate din aceste măsuri ajung direct asupra fermelor.

Pentru o exploatație de 50-60 de animale, amenajarea unei zone separate pentru carantină poate reprezenta o povară semnificativă. La aceasta se adaugă costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor care nu pot fi valorificate în timp util.

Problema devine și mai complicată pentru turmele care se întorc de la pășunile montane spre zonele de câmpie, în perioada pregătirii pentru iernat.

Oile trebuie hrănite. Oile trebuie întreținute. Oile trebuie supravegheate. Dar, dacă nu pot fi vândute, fermierul plătește nota de plată a unei crize pe care spune că nu a provocat-o.

„Ca și cum n-ar fi acolo”

În spatele tuturor acestor dispute se află însă o problemă mult mai gravă: lipsa de încredere în autoritățile sanitar-veterinare.

Crescătorii reclamă lipsa unei comunicări eficiente și consideră că gestionarea crizei a dus România într-o situație în care credibilitatea sistemului veterinar românesc este serios afectată.

Nemulțumirea față de ANSVSA nu este nouă. În timpul protestului național din 30 iulie, crescătorii au cerut inclusiv demiterea conducerii Autorității și deblocarea exporturilor.

Acum, oierii spun că nu mai vor doar explicații.

Vor să știe ce urmează, cine răspunde și, mai ales, când se termină criza.

Oierii vor la Bruxelles

Unul dintre mesajele importante transmise la întâlnirea de astăzi este dorința reprezentanților sectorului de a participa, alături de Tánczos Barna, la discuțiile de la Bruxelles privind soluțiile pentru România.

Crescătorii vor să vadă direct care sunt condițiile impuse de Comisia Europeană și care sunt pașii pe care România trebuie să-i facă pentru recâștigarea accesului la piețele externe.

Ministrul Tánczos Barna a susținut anterior că România trebuie să-și păstreze poziția de cel mai mare exportator de ovine din Uniunea Europeană și că autoritățile lucrează la soluții pentru deblocarea restricțiilor de export.

Pentru fermieri, însă, problema este mai simplă și mai dureroasă:

Când pot să-mi vând din nou oaia?

Când pot să-mi vând carnea și produsele?

Când pot să export din nou?

Vaccinarea totală, doar unul dintre scenarii

În discuțiile privind evoluția epidemiologică au apărut mai multe scenarii, inclusiv cel al vaccinării efectivelor.

O astfel de variantă nu este însă considerată soluția dorită în mod automat, motiv pentru care sunt analizate și alte măsuri: continuarea testării, identificarea animalelor infectate sau care au trecut prin boală, supravegherea epidemiologică și delimitarea cât mai precisă a riscurilor de transmitere.

În cazul PMR și al variolei ovine, fermierii cer însă ca aceste măsuri să fie fundamentate științific și aplicate proporțional, astfel încât combaterea bolii să nu se transforme într-un blocaj economic permanent pentru sector.

Septembrie poate deveni momentul exploziei

Crescătorii avertizează că răbdarea lor se apropie de limită.

Dacă până la jumătatea lunii septembrie nu vor apărea soluții concrete și un calendar clar privind ieșirea din criză, aceștia spun că sunt pregătiți să reia protestele într-o formă mult mai radicală.

Mesajele transmise în ultimele săptămâni au fost extrem de dure: oierii au vorbit despre scoaterea turmelor în stradă, în timp ce fermierii din sectorul vegetal și-au manifestat disponibilitatea de a se solidariza și de a participa cu tractoare, utilaje și alte mijloace la eventuale proteste.

„Ori la bal, ori la spital”, spun unii dintre crescători.

Este expresia unei disperări care nu mai poate fi ignorată.

Problema nu mai este doar oaia. Este încrederea.

Criza ovinelor a depășit demult nivelul unei simple dispute între fermieri și autorități.

Este o problemă de politică agricolă, de securitate alimentară, de credibilitate instituțională și, nu în ultimul rând, de supraviețuire economică a unui sector important al agriculturii românești.

Fermierii nu cer doar să li se spună că există un plan.

Vor să știe care este planul.

Nu vor doar noi restricții.

Vor să știe când se termină restricțiile.

Nu vor doar controale și teste.

Vor să știe când își pot relua activitatea economică.

Sectorul ovin pe care îl reprezeninta nu are nevoie de poveri legislative care sa le creeze noi probleme.

Iar cea mai importantă întrebare rămâne fără răspuns: