Când statul protejează ursul mai mult decât omul. Telciu, încă un avertisment ignorat

La Telciu, problema urșilor nu mai poate fi tratată ca o simplă situație de mediu. Este o problemă de siguranță publică, de protecție a vieții și de responsabilitate a statului.
Locuitorii din Bichigiu, comuna Telciu, au primit joi dimineață, 13 august, un mesaj RO-Alert după ce prezența unui urs a fost semnalată în localitate. Jandarmii au fost trimiși să monitorizeze zona, iar oamenii au fost avertizați să evite contactul cu animalul și să își ia măsuri de autoprotecție.

Dar întrebarea pe care autoritățile nu mai pot să o evite este una extrem de simplă: câte mesaje RO-Alert mai trebuie trimise până când statul va înțelege că oamenii nu pot fi lăsați să trăiască permanent sub amenințarea unui animal sălbatic?

La Telciu nu vorbim despre o apariție izolată. Vorbim despre o succesiune de incidente care au transformat prezența ursului într-un pericol permanent pentru comunitățile locale. În 8 mai, o femeie din Bichigiu și-a pierdut viața după un atac de urs. În 21 mai, un bărbat de 73 de ani, aflat cu animalele la pășunat, a fost atacat și rănit. Iar administrația locală susține că, în ultima perioadă, atacurile asupra animalelor domestice au ajuns să se producă cu o frecvență de una sau două agresiuni pe săptămână.

Și totuși, statul continuă să reacționeze mai degrabă după producerea tragediei decât să prevină tragedia.

Aceasta este, de fapt, marea problemă a României în gestionarea populației de urs: ani la rând, deciziile au fost luate într-o logică în care protejarea speciei a ajuns să fie desprinsă de obligația fundamentală a statului de a proteja cetățeanul.

Nimeni nu contestă necesitatea conservării biodiversității și nici importanța protejării faunei sălbatice. Dar protejarea ursului nu poate însemna abandonarea omului. Nu putem transforma comunitățile montane în teritorii în care oamenii sunt obligați să-și închidă gospodăriile, să-și abandoneze animalele, să evite pădurile și pășunile și să trăiască permanent cu frica unui atac.

Un stat responsabil trebuie să găsească echilibrul între protecția mediului și siguranța populației. Iar atunci când un exemplar devine periculos, atacă oameni sau pătrunde repetat în gospodării, autoritățile trebuie să poată interveni rapid, eficient și fără un labirint birocratic care transformă fiecare intervenție într-o așteptare interminabilă.

Datele din Bistrița-Năsăud arată și ele dimensiunea problemei. În 2026 au fost evaluate 1.121 de exemplare de urs brun, cu 117 mai multe decât în anul precedent. În 2024 erau raportate 944 de exemplare, în 2023 – 906, iar în 2022 – 879.

Cifrele arată o creștere importantă, iar această creștere trebuie analizată în raport cu numărul incidentelor, cu extinderea habitatului efectiv ocupat de urs și, mai ales, cu apropierea tot mai frecventă a animalelor de așezările umane.

Nu este normal ca soluția statului să fie, de fiecare dată, încă un RO-Alert.

RO-Alert avertizează omul că ursul este în apropierea lui. Dar cine avertizează ursul că se află într-o comunitate umană? Și, mai important, cine își asumă responsabilitatea dacă următorul mesaj RO-Alert este transmis după ce un alt om este atacat?

Primăria Telciu a cerut intervenția instituțiilor abilitate pentru relocarea sau extragerea exemplarelor considerate periculoase. Este o solicitare legitimă atunci când vorbim despre animale care au dezvoltat comportamente agresive sau care revin în mod repetat în zonele locuite.

Statul nu poate cere oamenilor să conviețuiască cu ursul, dacă nu le oferă și garanția că viața lor este prioritatea numărul unu.

Fermierul care își duce animalele la pășunat nu trebuie să aleagă între existența gospodăriei sale și propria viață. Ciobanul nu trebuie să fie considerat „victima colaterală” a unei politici de conservare. Iar oamenii din satele de munte nu trebuie transformați în paznici ai unei populații de animale sălbatice pe care statul nu mai reușește să o gestioneze.

Urșii trebuie protejați, dar oamenii trebuie protejați înainte de toate.

Aceasta nu este o declarație împotriva ursului. Este o declarație pentru viața omului.

Iar după moartea unei femei la Bichigiu, după rănirea unui septuagenar și după seria de incidente raportate în zonă, autoritățile nu mai au dreptul să se ascundă în spatele procedurilor, avizelor și mesajelor de avertizare.

Când un sistem ajunge să reacționeze abia după ce omul este atacat, problema nu mai este ursul. Problema este incapacitatea statului de a-și îndeplini cea mai elementară obligație: să-și protejeze cetățenii.

AGROEXPERT consideră că viața omului trebuie să fie criteriul suprem în orice politică publică de gestionare a faunei sălbatice. Natura trebuie protejată. Dar omul nu poate fi sacrificat în numele protejării naturii.

Viața omului înaintea ursului!
SIMONA MAN