Ucraina pregătește o nouă rută feroviară pentru cereale către Portul Constanța, prin Republica Moldova

Ucraina pregătește o nouă rută feroviară pentru transportul cerealelor către Portul Constanța, prin Republica Moldova, în contextul în care atacurile asupra infrastructurii portuare și asupra navelor din zona Odesa pun presiune tot mai mare pe exporturile agricole ale țării.

Potrivit informațiilor prezentate de Reuters și preluate de presa din România, autoritățile ucrainene poartă discuții cu Republica Moldova pentru utilizarea infrastructurii feroviare moldovenești în vederea transportării cerealelor către România.

Kievul solicită o reducere cu 50% a tarifelor de transport, în timp ce autoritățile de la Chișinău cer garanții privind volumele de marfă care ar urma să tranziteze teritoriul Republicii Moldova.

Negocierile sunt încă în desfășurare, iar calendarul și cantitățile exacte nu au fost stabilite.

Un coridor de până la 4,5 milioane de tone pe an

Miza economică este considerabilă. Potrivit estimărilor fostului șef al Căilor Ferate din Moldova, Oleg Tofilat, ruta ar putea ajunge la o capacitate de aproximativ 4,5 milioane de tone de cereale anual.

Pentru Ucraina, această alternativă ar putea reprezenta aproximativ 10% din exporturile sale de cereale.

Republica Moldova nu este la prima experiență de acest tip. În perioada 2022-2023, infrastructura moldovenească a fost utilizată pentru tranzitul unor cantități importante de produse agricole ucrainene, după ce războiul a afectat rutele tradiționale de export prin Marea Neagră.

Discuțiile privind reluarea și dezvoltarea acestui coridor au loc într-un moment în care Chișinăul încearcă să-și valorifice mai bine poziția strategică în regiune.

Ministrul moldovean al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Vladimir Bolea, s-a deplasat recent în regiunea Odesa, unde a discutat cu oficialii ucraineni despre infrastructura feroviară și creșterea capacității de tranzit.

Porturile ucrainene, sub presiunea atacurilor

Noua strategie logistică a Kievului este determinată în primul rând de situația de securitate din zona Mării Negre.

Porturile ucrainene de la Marea Neagră au fost supuse unor atacuri repetate, iar infrastructura portuară și navele comerciale au devenit ținte ale atacurilor rusești.

În aceste condiții, Ucraina este obligată să își diversifice rutele de export. Calea ferată, transportul rutier și transportul pe Dunăre devin astfel componente esențiale ale strategiei ucrainene de menținere a fluxurilor de mărfuri agricole către piețele externe.

Problema este însă capacitatea limitată a acestor rute și costurile suplimentare. Transportul cerealelor pe rutele alternative poate costa cu zeci de dolari mai mult pentru fiecare tonă, ceea ce reduce competitivitatea mărfurilor și afectează direct marjele exportatorilor.

Ucraina își reduce estimările privind exporturile

Presiunea logistică începe să se reflecte și în estimările pentru sezonul agricol 2026-2027.

Ministrul ucrainean al Agriculturii, Taras Vîsoțki, a anunțat că estimarea privind exporturile de cereale a fost redusă de la aproximativ 43 de milioane de tone la un interval de 38-40 de milioane de tone. Și analiștii de la APK-Inform au revizuit în scădere prognoza, până la aproximativ 39,4 milioane de tone.

Datele arată cât de importantă rămâne infrastructura portuară pentru agricultura ucraineană. Peste 90% din exporturile de cereale ale Ucrainei sunt transportate în mod obișnuit prin porturile maritime, iar orice perturbare majoră a activității acestora se transmite rapid asupra întregului lanț de export.

România și Portul Constanța, din nou în prima linie

Pentru România, dezvoltarea unei asemenea rute are o importanță strategică. Portul Constanța a devenit, după declanșarea războiului din Ucraina, una dintre principalele porți de ieșire pentru mărfurile agricole ucrainene către piețele internaționale.

Între martie 2022 și septembrie 2023, aproximativ 29 de milioane de tone de produse agricole ucrainene au tranzitat România, utilizând infrastructura portuară, feroviară, rutieră și fluvială.

Un nou flux de până la câteva milioane de tone de cereale ar însemna însă și o presiune suplimentară asupra infrastructurii românești. Iar aici apare una dintre cele mai importante întrebări pentru România: cât de bine poate suporta infrastructura națională simultan tranzitul cerealelor ucrainene și exporturile propriei agriculturi?

Este o întrebare care privește nu doar Portul Constanța, ci și căile ferate, rețeaua rutieră, terminalele de cereale, capacitățile de depozitare și transportul pe Dunăre.

Interesul Ucrainei și interesul fermierului român

România are propriile interese economice în această ecuație. Pe de o parte, tranzitul mărfurilor ucrainene generează activitate pentru porturi, operatori logistici, transportatori și operatorii feroviari și fluviali.

Pe de altă parte, fermierii români au atras în repetate rânduri atenția asupra riscului ca importurile și fluxurile de produse agricole din Ucraina să afecteze piața internă și prețurile. Diferența dintre tranzit și comercializarea pe piața românească devine, prin urmare, esențială.

România trebuie să își protejeze piața și producătorii fără să își piardă rolul strategic de principală infrastructură logistică regională.

Este un echilibru dificil, dar obligatoriu.

O recoltă românească record poate schimba ecuația

Contextul este cu atât mai sensibil cu cât România se pregătește pentru o producție foarte importantă de grâu în 2026. Estimările indică un potențial de producție de aproximativ 13,9 milioane de tone, ceea ce ar putea reprezenta un record pentru agricultura românească.

În aceste condiții, România nu are nevoie doar de acces la piețe, ci și de capacități suficiente pentru depozitarea și exportul propriei producții. Orice creștere importantă a tranzitului ucrainean către Constanța trebuie analizată în paralel cu necesarul fermierilor români.

Pentru că problema nu este dacă România trebuie să permită tranzitul mărfurilor ucrainene. Problema reală este cum poate România să rămână principalul hub agricol al regiunii fără ca propriul producător să fie dezavantajat.

Constanța devine un punct strategic pentru agricultura Europei de Est

Noua rută feroviară prin Republica Moldova poate transforma Portul Constanța într-un nod și mai important pentru comerțul agricol din Europa de Est. Pentru Ucraina, este o soluție de rezervă și de diversificare. Pentru Republica Moldova, este o oportunitate economică prin taxele și serviciile generate de tranzit.

Pentru România, poate fi o oportunitate majoră pentru infrastructură, logistică și comerț. Dar poate deveni și o provocare pentru fermierii români dacă infrastructura și regulile de tranzit nu sunt gestionate corespunzător.

În următoarea perioadă, România trebuie să privească această evoluție nu doar prin prisma cantităților de cereale care vor ajunge în Portul Constanța, ci printr-o strategie națională de transport, depozitare și export agricol.

Pentru că în noua arhitectură comercială a regiunii, cerealele nu mai înseamnă doar agricultură. Înseamnă infrastructură, securitate economică, geopolitică și, mai ales, controlul asupra rutelor prin care producția agricolă ajunge la consumator și pe piețele internaționale.