ANSVSA JUSTIFICĂ ACTIVITATEA SAU MUTĂ BOALA? Operațiunea din Tulcea ridică o întrebare gravă: de ce sunt aduși specialiști din alte județe într-un focar, în loc să fie folosite structurile epidemiologice judetene?

ANSVSA plimbă veterinarii prin focare, în timp ce România se luptă cu variola ovină si pesta micilor rumegatoare. O strategie epidemiologică sau un risc pe care conducerea autorității refuză să-l vadă?

În plină criză sanitar-veterinară provocată de pesta micilor rumegătoare și variola ovină și caprină, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor anunță cu o nouă „operațiune majoră” în județul Tulcea, unde au fost confirmate focare în localitățile Valea Nucarilor, Peceneaga, Iazurile și Ostrov, iar pentru gestionarea situației au fost mobilizați peste 100 de medici veterinari, inclusiv directorii executivi ai DSVSA Olt, Dolj, Ialomița, Dâmbovița și Vaslui, alături de structurile Poliției și Jandarmeriei, conform comunicatului oficial postat de ANSVSA.

La prima vedere, imaginea transmisă de ANSVSA este aceea a unei instituții care mobilizează toate resursele disponibile pentru a opri boala, însă dincolo de fotografia de grup și de limbajul spectaculos al comunicatului oficial, această decizie ridică o problemă serioasă de management epidemiologic și de biosecuritate, pentru că într-o perioadă în care autoritățile le cer crescătorilor să limiteze deplasările, să respecte cu strictețe restricțiile sanitare-veterinare și să prevină orice posibilă transmitere a virusului între exploatații, aceeași autoritate decide să deplaseze personal veterinar din mai multe județe către o zonă în care există focare active.

Nu spunem că medicii veterinari trimiși la Tulcea transmit boala și nici nu există în informațiile prezentate public până în acest moment, o dovadă care să permită o asemenea afirmație, însă este absolut legitim ca decizia conducerii ANSVSA să fie analizată din perspectiva riscului epidemiologic pe care îl presupune deplasarea personalului între zone cu status sanitar diferit, mai ales atunci când vorbim despre o boală extrem de contagioasă pentru care biosecuritatea, controlul mișcărilor și limitarea posibilităților de transmitere reprezintă elemente esențiale ale strategiei de combatere.

Problema devine cu atât mai serioasă cu cât ANSVSA dispune, în fiecare județ, de structuri specializate în sănătatea animală, de medici veterinari oficiali, de personal cu atribuții epidemiologice și de directori executivi care au tocmai responsabilitatea de a coordona intervențiile sanitar-veterinare la nivel local, ceea ce face cu atât mai greu de înțeles de ce, într-o situație epidemiologică gravă, soluția managerială aleasă este să fie deplasați directori și specialiști din judete, precum Olt, Dolj, Ialomița, Dâmbovița și Vaslui pentru a interveni în Tulcea.

Dacă DSVSA Tulcea nu dispune de capacitatea necesară pentru gestionarea celor patru focare, atunci aceasta nu este doar o problemă a judetului Tulcea, ci este o problemă de management a întregului sistem sanitar-veterinar, iar răspunsul instituțional ar trebui să fie întărirea structurii locale cu resurse, echipamente, personal suplimentar și capacități operaționale, în condiții de biosecuritate strict controlate, nu transformarea unei crize epidemiologice într-un mecanism prin care specialiștii sunt deplasați dintr-un județ în altul, intră în zone de risc și apoi se întorc în propriile județe. Acum se mai ridica o intrebare legitima, ANSVSA comunica mai mereu ca realizeaza cursuri de instruire profesionala cu specialistii din fiecare judet pentru a imbunatati competentele profesionale ale acestora, intrebarea poate fi de ce mai cheltuim banii statului pe astfel de programe, care se demonstreaza a fi total ineficiente.

Mai grav este faptul că această mobilizare ridică inevitabil întrebarea dacă ANSVSA dispune de un protocol transparent și riguros privind circulația personalului veterinar care participă la intervenții în focare, respectiv dacă există proceduri clare referitoare la echipamentul de protecție, schimbarea și eliminarea echipamentelor contaminate, dezinfecția mijloacelor de transport, monitorizarea personalului după ieșirea din zonele infectate și, mai ales, intervalele și condițiile în care un medic veterinar care a intrat într-o zonă contaminată poate reveni în activitate sau in activitatea desfășurată într-un alt județ.

Aceste întrebări nu sunt deloc secundare, pentru că într-o epidemie nu este suficient să urmărești doar deplasarea animalelor, iar responsabilitatea pentru biosecuritate nu poate fi transferată exclusiv crescătorilor, în timp ce autoritatea care controlează sistemul își permite o mobilitate administrativă despre care publicul nu știe în ce condiții epidemiologice este realizată.

În timp ce fermierilor li se spune să nu mute animalele, să nu le comercializeze ilegal, să nu încalce restricțiile, să nu introducă animale în exploatații și să respecte fiecare regulă de biosecuritate, ANSVSA trebuie să demonstreze că aplică aceeași exigență și propriului personal, pentru că o strategie sanitar-veterinară credibilă nu poate avea standarde diferite pentru crescător și pentru instituția care îl controlează.

De altfel, comunicatul ANSVSA insistă asupra identificării sursei, traseului și destinației animalelor, asupra controalelor în centrele de colectare și asupra filtrelor rutiere instituite pentru depistarea transporturilor ilegale, ceea ce este firesc într-o asemenea situație, însă aceeași rigoare ar trebui să existe și în ceea ce privește analiza traseelor epidemiologice ale persoanelor care intră și ies din focare, pentru că într-un sistem modern de combatere a bolilor nu poate exista o zonă în care trasabilitatea este tratată cu maximă severitate pentru animale, dar mobilitatea personalului de intervenție este considerată automat lipsită de risc.

Și aici apare una dintre cele mai mari contradicții ale actualei gestionări a crizei: ANSVSA vorbește despre necesitatea izolării rapide a virusului și despre întreruperea lanțului de transmitere, dar, simultan, își construiește intervenția pe mobilizarea unor echipe din mai multe județe, fără ca opinia publică să primească informații clare despre analiza de risc care a fundamentat această decizie și fără să fie explicat de ce structurile epidemiologice locale nu pot prelua, cu sprijin suplimentar dacă este necesar, cea mai mare parte a intervenției.

Într-un sistem sanitar-veterinar funcțional, DSVSA-urile județene nu ar trebui să fie simple extensii administrative ale ANSVSA, care așteaptă intervenția centrului ori de câte ori apare o situație complicată, ci structuri capabile să identifice rapid focarele, să efectueze anchete epidemiologice, să urmărească mișcarea animalelor, să impună măsuri de restricție și să coordoneze intervenția în teren, iar dacă această capacitate nu există, atunci problema este una structurală și trebuie discutată public, nu ascunsă în spatele unor comunicate despre „mobilizări masive”.

Pentru că nu numărul de oameni trimiși într-un focar demonstrează eficiența unei autorități, ci capacitatea acesteia de a opri transmiterea bolii fără să creeze noi vulnerabilități, iar o intervenție epidemiologică eficientă trebuie să fie măsurată prin rezultate: cât de repede este identificată sursa, cât de bine sunt urmărite contactele epidemiologice, câte exploatații sunt verificate, cât de strict sunt controlate mișcările, cât de eficient sunt aplicate măsurile de biosecuritate și, în final, dacă apar sau nu noi focare.

În acest context, conducerea ANSVSA, în frunte cu Alexandru Bociu, ar trebui să renunțe la comunicarea bazată predominant pe imagini cu dispozitive impresionante de intervenție și să ofere explicații tehnice si coerente privind modul în care este gestionat riscul epidemiologic generat de deplasarea personalului între județe, pentru că fermierii români nu mai au nevoie de PR instituțional, ci de certitudinea că fiecare decizie luată de autoritatea sanitar-veterinară reduce riscul de răspândire a bolii și nu îl amplifică.

Mai ales într-o perioadă în care crescătorii de ovine și caprine nu mai au incredere in serviciile veterinare si suportă pierderi economice uriașe, se confruntă cu restricții de mișcare, blocaje comerciale, imposibilitatea valorificării animalelor și o presiune administrativă tot mai mare, astfel autoritatea care are responsabilitatea de a proteja sectorul zootehnic trebuie să fie prima instituție care demonstrează că fiecare măsură este fundamentată epidemiologic, proporțională și lipsită de riscuri inutile.

România nu își permite ca lupta împotriva variolei ovine și caprine să fie transformată într-o demonstrație de forță administrativă în care sute de oameni sunt mutați dintr-un județ în altul, în timp ce cauzele reale ale apariției și extinderii focarelor rămân insuficient explicate, iar sistemul continuă să reacționeze după ce boala apare în loc să demonstreze că dispune de mecanisme capabile să prevină extinderea ei.

Dacă ANSVSA consideră că mobilizarea directorilor și specialiștilor din cinci județe către Tulcea, precum au facut si in judetul Braila, reprezintă cea mai sigură și eficientă strategie epidemiologică, atunci această decizie trebuie explicată public și fundamentată tehnic, inclusiv prin prezentarea măsurilor de biosecuritate aplicate personalului detașat, pentru că într-o criză sanitar-veterinară transparența nu este un moft, iar explicațiile nu pot fi înlocuite de comunicate de presă.

În cele din urmă, întrebarea fundamentală nu este câți veterinari poate trimite ANSVSA într-un focar, ci dacă instituția este capabilă să demonstreze că fiecare om deplasat, fiecare transport verificat, fiecare animal si exploatație controlată, fiecare decizie luată contribuie efectiv la ruperea lanțului epidemiologic.

Pentru că, atunci când România se confruntă cu o asemenea criză, responsabilitatea unei autorități nu se măsoară în numărul de specialiști pe care îi poate plimba prin țară, ci în capacitatea de a opri boala acolo unde a apărut și de a se asigura că ea nu ajunge, prin nicio verigă a sistemului, acolo unde încă nu există.

SIMONA MAN

#ANSVSA #AlexandruBociu #VariolaOvina #VariolaCaprina #PestaMicilorRumegatoare #PMR #Tulcea #DSVSA #SanatateAnimala #Biosecuritate #Epidemiologie #Crescatori #Ovine #Caprine #Fermieri #Zootehnie #AgriculturaRomaneasca #FermieriiRomani #CrizaSanitarVeterinara #Romania

sursa pozelor internet