DR-12:„Plicul roz pare că a scăpat pe sub ușă și colorează toate deciziile”. Documentul MADR confirmă avertismentul nostru de acum cateva zile…..

Cu doar câteva zile în urmă atrăgeam atenția asupra unei probleme care, la prima vedere, putea fi redusă la o simplă dispută tehnică privind grila de punctaj a intervenției DR-12, însă documentul transmis ulterior de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru avizarea modificărilor schimbă semnificativ perspectiva asupra întregii discuții, pentru că arată că în spatele unor criterii aparent tehnice există, de fapt, o anumită viziune strategică privind direcționarea banilor europeni către sectoarele considerate prioritare pentru agricultura României.

Mai simplu spus, ceea ce am semnalat anterior începe să se contureze oficial, iar dacă în urmă cu câteva zile putea fi catalogat drept o interpretare jurnalistică sau drept o suspiciune ridicată în spațiul public, astăzi avem un document oficial al MADR care explică de ce anumite criterii au fost păstrate, de ce anumite propuneri au fost acceptate, de ce altele au fost respinse și, mai ales, de ce ministerul consideră necesară orientarea finanțării către anumite sectoare strategice.

DR-12 are o alocare de aproximativ 169,59 milioane de euro, bani europeni care ar trebui să contribuie la consolidarea exploatațiilor agricole, iar intervenția este împărțită în două componente principale, respectiv „Sector zootehnic” și „Alte sectoare”, această din urmă categorie cuprinzând exploatații în care activitatea vegetală reprezintă componenta economică predominantă; până aici, construcția pare logică, însă dificultatea apare atunci când în aceeași categorie sunt introduse modele agricole profund diferite, pentru că agricultura vegetală nu înseamnă același lucru pentru un legumicultor, pentru un pomicultor, pentru un viticultor sau pentru un fermier cerealier care lucrează sute ori mii de hectare, adesea pe suprafețe dispersate și în mare parte luate în arendă.

Iar aici se află exact problema pe care am ridicat-o în articolul anterior.

Nu am spus că proprietatea asupra terenului este un lucru rău și nici că fermierul care deține teren trebuie dezavantajat; dimpotrivă, este evident că proprietatea oferă stabilitate, poate facilita accesul la creditare și poate permite realizarea unor investiții pe termen lung, însă problema de fond este dacă acest criteriu trebuie să aibă o asemenea greutate într-o competiție în care sunt puse față în față exploatații cu structuri economice complet diferite.

Un fermier cerealier care lucrează 1.000 sau 2.000 de hectare, dar care are o mare parte din suprafață în arendă, poate avea o exploatație performantă, poate produce cantități importante de materie primă pentru economia națională, poate alimenta industria de procesare și poate contribui semnificativ la exporturile României, fără ca acest lucru să însemne că trebuie să dețină în proprietate fiecare hectar pe care îl exploatează; în același timp, un alt fermier, cu o suprafață mult mai mică, dar concentrată în proprietate, poate obține un avantaj consistent la punctaj tocmai datorită structurii juridice a terenului, iar această diferență trebuie analizată nu emoțional, ci economic și strategic.

Documentul MADR este important tocmai pentru că ministerul explică oficial rațiunea criteriului proprietății, arătând că acesta urmărește încurajarea comasării terenurilor, creșterea suprafețelor deținute de tinerii fermieri, consolidarea exploatațiilor și crearea unei stabilități economice care să stimuleze investițiile pe termen lung.

Este o explicație legitimă și poate fi susținută prin argumente economice, dar tocmai pentru că avem acum această explicație oficială, dezbaterea trebuie dusă mai departe și trebuie să ne întrebăm dacă același criteriu produce aceleași efecte asupra tuturor modelelor de agricultură vegetală, pentru că un criteriu poate fi justificat în principiu și, în același timp, poate produce efecte disproporționate atunci când este aplicat unor realități economice diferite.

Aici apare și celebrul „plic roz”.

În articolul anterior am folosit expresia „nu băgați plicul roz pe sub ușă”, tocmai pentru a descrie, într-o manieră jurnalistică, suspiciunea pe care o poate genera orice modificare importantă a unei scheme de finanțare atunci când beneficiarii nu pot vedea limpede traseul decizional, însă documentele apărute acum ne obligă să fim și mai riguroși: nu putem afirma că există un „plic roz” care ar fi introdus pe ascuns o finanțare pentru cineva anume și nu putem transforma o suspiciune într-o acuzație fără probe, dar putem spune că, din perspectiva transparenței publice, acel „plic roz” pare că a scăpat pe sub ușă suficient cât să ne oblige să ne uităm mai atent la ceea ce s-a discutat, la ceea ce s-a modificat și la cine a susținut fiecare modificare.

Pentru că atunci când vorbim despre aproape 170 de milioane de euro, nu mai discutăm despre o chestiune marginală, ci despre o decizie care poate modifica șansele de finanțare ale unor categorii întregi de fermieri și care poate influența structura agriculturii românești pentru anii următori.

Mai mult decât atât, documentul MADR arată că ministerul își asumă o orientare strategică a finanțării și explică faptul că agricultura României trebuie să își concentreze resursele către sectoarele care contribuie la reducerea deficitelor structurale și comerciale, fiind menționate în mod expres zootehnia și horticultura.

În cazul zootehniei, argumentul este greu de contestat în principiu, deoarece România importă cantități importante de carne și produse lactate, iar dezvoltarea producției interne poate contribui la reducerea deficitului comercial agroalimentar și la consolidarea lanțurilor de producție autohtone; prin urmare, protejarea și stimularea zootehniei printr-o alocare distinctă poate fi perfect justificată din punct de vedere strategic.

Dar dacă ministerul recunoaște explicit că finanțarea europeană trebuie să fie orientată strategic, atunci trebuie să avem și criterii care să fie suficient de clare încât fermierul să poată înțelege de la început ce se urmărește și în ce fel va fi măsurată contribuția proiectului său la obiectivele naționale și europene.

Aici trebuie să facem diferența dintre o competiție administrativă și una economică.

Dacă vrem să finanțăm proprietatea, atunci să spunem foarte clar că obiectivul este creșterea suprafețelor agricole aflate în proprietatea fermierilor; dacă vrem să finanțăm reducerea importurilor, atunci să punctăm capacitatea proiectului de a substitui importuri; dacă vrem să stimulăm productivitatea, atunci să măsurăm creșterea producției și eficiența economică; dacă vrem să dezvoltăm lanțul agroalimentar românesc, atunci să punctăm integrarea în procesare, valoarea adăugată, contractele comerciale și capacitatea de a genera venituri și locuri de muncă în România.

Problema nu este că statul are priorități.

Statul trebuie să aibă priorități.

Problema este ca aceste priorități să fie transparente, previzibile și măsurabile, iar fermierul să nu descopere după publicarea unei grile că modelul său economic pornește cu un handicap structural față de un alt model de exploatație care, în realitatea economică, poate fi la fel de performant sau chiar mai performant.

În acest context, trebuie să privim și problema legumiculturii cu aceeași luciditate, pentru că există deja intervenția DR-16, dedicată sectorului legume și cartofi, cu o alocare de aproximativ 151,38 milioane de euro, precum și alte intervenții dedicate unor sectoare specifice, inclusiv pomiculturii, zootehniei și floriculturii.

Prin urmare, nu putem acuza ministerul că nu sprijină aceste sectoare doar pentru că DR-12 are o arhitectură proprie; problema reală este dacă arhitectura DR-12 este suficient de coerentă pentru a asigura o competiție corectă în interiorul categoriei „Alte sectoare” și dacă punctajul reflectă cu adevărat performanța economică și contribuția strategică a proiectului sau ajunge să recompenseze în primul rând anumite forme de organizare a exploatației.

Un alt element important este faptul că documentul MADR confirmă că în procesul de consultare au existat propuneri concrete și că ministerul a analizat și justificat modificările, inclusiv majorarea punctajului pentru studiile superioare de specialitate la 20 de puncte și comasarea criteriilor privind studiile medii și calificarea într-un criteriu de 15 puncte.

Acest lucru este important, pentru că demonstrează că procesul de consultare nu a fost doar unul formal, iar faptul că unele observații au fost acceptate, în timp ce altele au fost respinse și motivate, reprezintă exact tipul de transparență instituțională care trebuie urmărit într-un asemenea proces.

Dar acum trebuie să facem pasul următor și să cerem întregul traseu al deciziei, pentru că transparența nu înseamnă doar publicarea formei finale a documentului, ci și posibilitatea de a înțelege cum s-a ajuns la ea.

Care a fost forma inițială a criteriilor, ce propuneri au fost formulate, cine le-a formulat, ce argumente au fost aduse, ce modificări au fost acceptate, ce modificări au fost respinse, care au fost motivele respingerii și, mai ales, care a fost forma finală supusă aprobării sunt întrebări perfect legitime atunci când discutăm despre o finanțare de aproape 170 de milioane de euro.

De aceea, „plicul roz” trebuie privit mai degrabă ca o metaforă jurnalistică pentru ceea ce lipsește încă din spațiul public: traseul complet și limpede al deciziei.

Nu spunem că există o fraudă.

Nu spunem că există o intervenție ilegală.

Nu spunem că cineva a introdus clandestin un avantaj pentru un anumit beneficiar.

Spunem ceva mult mai simplu și mult mai important: atunci când regulile unei competiții pentru sute de milioane de euro sunt modificate, publicul are dreptul să cunoască mecanismul prin care s-a ajuns la forma finală, iar fermierii au dreptul să știe dacă sunt evaluați după criterii care măsoară performanța economică sau după criterii care recompensează o anumită structură a exploatației.

Documentul MADR nu închide această dezbatere, ci, paradoxal, o deschide și mai mult, pentru că ministerul confirmă că DR-12 este o intervenție strategică și că prioritățile sectoriale au fost luate în calcul în construcția finanțării.

Iar aceasta este, de fapt, concluzia esențială: DR-12 nu trebuie prezentată ca o competiție neutră între toate tipurile de agricultură, pentru că însăși filosofia intervenției presupune orientarea banilor către anumite obiective strategice; ceea ce trebuie verificat este dacă această orientare este exprimată suficient de clar în criterii, dacă punctajul este proporțional cu obiectivele urmărite și dacă fermierul care investește, produce, creează valoare și contribuie la economia românească are șansa reală de a concura pe baza performanței sale.

Așadar, avertismentul nostru de acum câteva zile nu dispare odată cu documentul MADR, ci capătă o confirmare instituțională importantă: banii nu sunt distribuiți neutru, criteriile sunt construite pentru a produce o anumită orientare strategică, iar această orientare trebuie să fie transparentă până la ultimul criteriu și până la ultima modificare.

Iar dacă „plicul roz” chiar a scăpat pe sub ușă, atunci nu este momentul să căutăm cine l-a împins, ci să deschidem ușa larg și să vedem toate documentele de pe partea cealaltă.

Pentru că, în cazul DR-12, nu discutăm despre culoarea unui bilețel, ci despre 169,59 milioane de euro din bani publici europeni, despre viitorul unor exploatații agricole și despre felul în care România decide ce agricultură vrea să finanțeze.

Iar aici presa trebuie să pună întrebările, fermierii trebuie să ceară explicații, iar instituțiile statului trebuie să ofere documentele și justificările, pentru ca o decizie strategică să nu poată fi niciodată confundată cu o decizie luată „pe sub ușă”.

SIMONA MAN

#DR12 #MADR #AFIR #FonduriEuropene #AgriculturaRomaneasca #Fermieri #FermieriRomani #FinantareAgricola #PoliticaAgricola #PlanStrategicPAC #PAC #FonduriEuropeneAgricultura #Agricultura #DezvoltareRurala #CriteriiDeSelectie #Transparenta #BaniEuropeni #AgroExpert #AgroExpertTV #PlicRoz #FermierRoman #InvestitiiInAgricultura